În ceea ce priveşte ultilizarea internetului în campania prezidenţială din 2009 de către politicienii români, aceasta nu s-a dovedit la fel de productivă ca în spaţiul american. Totuşi, prezenţa în spaţiul online a oamenilor politici este apreciată, mai ales când se prelungeşte dincolo de campania electorală. De altfel, prezenţa online a unui politician în afara campaniei electorale este dovada deschiderii şi responsabilităţii sale faţă de actul comunicării. În spaţiul autohton, s-au conturat două modalităţi prin care politicienii îşi pot pot asigura prezenţa în mediul online, fiecare fiind marcată de anumite tendinţe:

1. Prin intermediul blogurilor personale sau al conturilor pe reţele sociale – însoţită de tendinţa politicienilor de a-şi utiliza blogurile pentru a lansa atacuri împotriva principalilor adversari politici. O astfel de întrebuinţare a blogului personal au demonstrat-o recent câţiva politicieni importanţi ai PSD: Miron Mitrea, Adrian Năstase sau Mircea Geoană. Blogul mai poate fi utilizat de politicieni şi cu scopul de a lămuri aspecte pe care nu le pot explica prin intermediul mediilor de comunicare tradiţionale sau pentru a-şi prezenta opiniile personale despre aspecte punctuale din viaţa politică.
2. Prin promovarea unui dialog deschis cu autorii de bloguri politice – o tendinţă nouă, lansată cu ocazia proaspăt încheiatului Congres PNL. Iniţiativa de a invita bloggerii la eveniment a fost primită cu deschidere de membrii PNL şi a însemnat o validare a importanţei pe care politicienii români trebuie să o acorde relaţiei cu autorii de bloguri politice.

Utilizarea blogurilor are deopotrivă efecte pozitive, dar şi efecte negative asupra imaginii politicienilor. Un exemplu al avantajului prezenţei în mediul online este acela al politicianului Adrian Năstase. În 2007, când şi-a făcut debutul în blogosferă, Adrian Năstase intrase într-un con de umbră datorită acuzaţiilor de corupţie. Transmiterea mesajelor prin intermediul blogului l-a ajutat să revină în prim planul politicii, multe dintre afirmaţiile lansate pe blog având ecouri în presa scrisă. Printre efectele negative pe care le poate avea utilizarea blogurilor de către politicieni, se numără scoaterea la iveală a problemelor din cadrul unui partid. Este cazul recent a alegerilor din PSD, când principalii candidaţi la preşedinţia partidului s-au folosit de blogurile personale pentru a-şi ataca adverasrii. Un caz similar s-a petrecut şi în PD-L, în cazul alegerilor din Colegiul 1 din Bucureşti, când Cristian Preda a criticat opţiunea premierului Emil Boc pentru Honorius Prigoană şi a atras atenţia asupra tendinţelor de oligarhie din cadrul PD-L. Cristian Preda justifică utilizarea blogurilor în această manieră, prin lipsa unui dialog constructiv în cadrul partidelor, care îi determină pe politicieni să caute alte mijloace de a-şi exprima ideile.

Cealaltă tendinţă, lansată cu ocazia Congresului PNL este similară unei instituţionalizări a relaţiei dintre politicieni şi bloggeri. O astfel de iniţiativă poate asigura o  diseminare mai largă şi  mai exactă a mesajelor politicienilor. Manifestarea unei atenţii faţă de bloggeri similară cu cea acordată jurnaliştilor este o dovadă a deschiderii şi modernizării partidelor politice. Având în vedere că autorii de bloguri scriu despre evenimentele politice care îi interesează, oportunitatea de a fi prezenţi la aceste evenimente le poate oferi o perspectivă mult îmbogăţită asupra faptelor. Desigur, riscul unei astfel de comunicări este acela ca orice greşeală a politicienilor să fie aspru taxată de bloggeri. Totuşi, o astfel de deschidere este o dovadă a responsabilităţii politicienilor în ceea ce priveşte comunicarea politică. Mai mult, bloggerii se pot transforma în lideri de opinie care să transmită mai departe mesajele unui partid sau politician.

Utilizarea internetului în comunicarea politică este abia la începuturile sale în România. Susţinătorii politicienilor din mediul online nu sunt încă suficient de motivaţi pentru a se prezenta la vot în ziua alegerilor. Exemplul lui Remus Cernea este grăitor în această direcţie.  De asemenea, comunicarea online lipsită de responsabilitate poate produce fisuri în comunicarea partidelor politice. Totuşi, aspectele pozitive ale ultilizării internetului nu trebuie omise. Comunicarea online, asociată cu mesaje mobilizatoare şi cu o campanie de comunicare coerentă, în care mesajele şi strategia online sunt o prelungire a strategiei offline, trebuie cultivate. De asemenea, atenţia politicienilor trebuie canalizată asupra personalizării şi focalizării meajeor electorale pe segmente de electorat foarte bine delimitate. Reţelele sociale şi blogurile se pot transforma, în acest caz, într-o sursă foarte importantă de baze de date utile în realizarea microsegmentării. Nu în ultimul rând, comunicarea prin intermediul internetului poate facilita interacţiunea dintre politicieni şi susţinătorii lor, promovând o comunicare liberă şi deschisă, lipsită de rigorile discursului televizat. Cu alte cuvinte, „unde comunicare online nu e, deschidere nu e”.

Sursa foto: Gandul

Sarcina Guvernului Boc IV este una dificilă: guvernarea într-o perioadă de criză economică şi recesiune. Este vorba despre o situaţie specifică de comunicare instituţională, care presupune promovarea unor măsuri nepopulare prin care imaginea executivului este puternic erodată. Problemele sociale şi economice sunt cele mai sensibile în această perioadă. Măsurile anti-criză ale Guvernului Boc IV – programul Prima Casă 2, prelungirea perioadei şomajului tehnic, proiectul legii unice a pensiilor sau prelungirea programului Rabla în anul 2010 – au fost umbrite de discuţiile aprinse declanşate în presă de afirmaţiile contradictorii ale unor miniştri precum Mihai Şeitan şi Sebastian Vlădescu, unul dintre miniştrii neafiliaţi politic din actualul guvern.

Printre cele mai importante subiecte care au dat naştere la dezbateri în primele două luni de guvernare ale Cabinetului Boc IV se numără:

1. Taxa fast-food – proiect lansat de Cseke Attila, ministrul Sănătăţii, la începutul anului 2010 si care a trezit o reacţie dură din partea patronatelor din industria alimentară. Deşi taxa fast-food este concepută pentru a descuraja consumul de alimente nesănătoase, ea este văzută ca o metodă de strângere de fonduri pentru bugetul de sănătate.
2. Impozitarea tuturor pensiilor – susţinută de ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, potrivit căruia toate pensiile, inclusiv cele mai mici de 1000 de RON, ar trebui impozitate. Această declaraţie a declanşat imediat reacţia unor membri ai guvernului (Vasile Blaga, Emil Boc), care au declarat că o astfel de ipoteză nu a fost discutată în cadrul coaliţiei de guvernare.
3. Declaraţia ministrului Muncii Mihai Şeitan referitoare la adoptarea unui act normativ prin care alocaţiile de stat pentru copii nu mai vor fi acordate celor care provin din familii cu venituri mari. Proiectul contravine Convenţiei ONU care consideră discriminare actul de diferenţiere a copiilor în funcţie de veniturile părinţilor. Mihai Şeitan a fost nevoit să precizeze ulterior că nu se pune problema eliminării sau scăderii alocaţiilor, acestea putând creşte în cursul anului următor.

Declaraţiile celor doi miniştri-cheie ai guvernului, în contextul socio-economic actual – au dat ocazia adversarilor politici sa critice măsurile propuse. Crin Antonescu, preşedintele PNL, califică propunerea impozitării pensiilor ca o „haiducie de dreapta” a Guvernului Boc, dar şi o dovadă că „Guvernul nu mai are bani, fiind în preajma riscului incapacităţii de plată”. Victor Ponta şi-a consolidat poziţia de lider proaspăt ales al PSD şi a propus depunerea unor moţiuni simple cu scopul de a obţine demisiile miniştrilor Sebastian Vlădescu şi Mihai Şeitan. Reacţii negative au existat şi din partea PD-L. Gheorghe Flutur a observat existenţa unei probleme de comunicare la nivelul Guvernului, iar deputatul Raluca Turcan a reclamat problemele create de cei doi miniştri care aduc prejudicii majore imaginii partidului.

Principiul vocii unice, utilizat cu succes de membrii PD-L în gestionarea comunicării de partid, nu a fost împumutat de membrii actulalului executiv, care se lansează în discuţii controversate. În sens larg, o instituţie politică îşi asigură legitimitatea şi încrederea publicului printr-o comunicare adecvată care să releve utilitatea şi funcţionalitatea sa. În cazul de faţă, impresia pe care o lasă discuţiile care au apărut la nivelul executivului este una a lipsei de consultare între membrii săi, nevoiţi să îşi rezolve problemele interne de comunicare prin intermediul mass media. Echipa condusă de Emil Boc este una insuficient coagulată. Nu este prima dată când un executiv condus de Emil Boc îşi contrazice propriile politici guvernamentale. De altfel, Emil Boc poartă pecetea singurului premier demis. Erodarea imaginii actualului guvern se poate răsfrânge, în ultimă instanţă, şi asupra PD-L a cărui strategie pentru prezidenţialele din 2014 poate fi compromisă.

În acest context, problemele cu care se confruntă actualul executiv capătă o importanţă cu atât mai mare. Astfel de episoade, care zdruncină inlcusiv ordinea internă a PD-L, afectează guvernul, făcându-l vulnerabil la atacurile opoziţiei. Dacă posibilitatea votării unei moţiuni de cenzură împotriva guvernului poate fi contraargumentată, pierderile la nivel imagologic sunt destul de importante. În condiţiile actuale trasate de criza economică şi recesiune, Guvernul trebuie să manifeste o atenţie deosebită pentru strategia de comunicare aleasă. Coeziunea mesajelor este una dintre cerinţele unei astfel de strategii. Pentru asigurarea acestei cerinţe este necesară o consultare internă în cadrul Guvernului, care să stabilească mesajele care vor fi transmise. În acest fel, funcţionalitatea şi utilitatea puterii executive vor fi conservate, iar PD-L-ul ar putea atenua unele pierderi imagologice.

Sursa foto: www. mediafax.ro

Până nu demult, figura lui Cristian Diaconescu era considerată cea mai curată din PSD. El era prototipul liderului desăvărşit, cu o educaţie superioară, o cultură politică solidă şi înzestrat cu bun-simţ, caracteristici foarte apreciate de electoratul tânăr. Victor Ponta, noul preşedinte social democrat, în virtutea bunei reputaţii de care se bucură Diaconescu, afirmă: „Din punctul meu de vedere, Cristi Diaconescu ne-ar fi reprezentat mai bine la Senat” (în locul lui Mircea Geoană n. a.). Totuşi, lansarea informaţiei despre existenţa unei monitorizări a lui Diaconescu, care cuprinde aspecte compromiţătoare despre el, este în măsură să-i ştirbească reputaţia. Mai mult, confirmă temerea unor membri ai PSD că Diaconescu este un nou Mircea Geoană.

Episodul de faţă este similar cu acela al vizitei pe care Mircea Geoană i-a făcut-o lui S.O.Vântu cu o seară înaintea dezbaterii finale din campania prezidenţială. Incapacitatea de a da un răspuns ferm la întrebarea lui Traian Băsescu referitoare la acest subiect l-a costat pe Mircea Geoană victoria în alegerile prezidenţiale. Probabil respectând o lege universală – aceea că diplomaţii tind uneori să fie mult prea…diplomaţi în discurs – răspunsul lui Diaconescu în legătură cu monitorizarea despre care vorbeşte Floriana Juncan este uşor ambiguu şi îl poate costa cariera politică. Decizia lui Diaconescu de a se retrage din cursa pentru preşedinţia PSD pentru a-l susţine pe Mircea Geoană s-a dovedit a fi prea puţin benefică celui din urmă, ipoteza şantajului fiind mult mai credibilă.

Spre deosebire de Mircea Geoană, însă, Cristian Diaconescu mai are un as în mânecă. Este vorba despre scutul de imagine. Reputaţia sa este atât de puternică încât acuzaţiile care i se aduc par lipsite de veridicitate. Mobilul discuţiei este transferat asupra moralităţii şi corectitudinii actului de monitorizare a unui politician, justificat doar în cazul în care acesta este suspectat de înaltă trădare. Reacţiile celorlalţi politicieni vin să sprijine această ipoteză: Ioan Rus, liderul grupului PSD de la Cluj consideră complet absurdă ipoteza şantajului, iar Crin Antonescu, liderul liberal, afirmă că monitorizarea lui Cristian Diaconescu este inacceptabilă. Mai mult, există opinii potrivit cărora salvarea lui Diaconescu poate veni şi ca urmare a demisiilor unor membri PSD, în urma victoriei lui Ponta, care au scos cazul său de pe agenda media.

Ceea ce l-ar putea afecta pe Cristian Diaconescu în acest episod este lipsa de fermitate în luarea deciziilor. Intenţia lui de a candida la preşedinţia PSD a fost multă vreme incertă. Confuzia care s-a creat cu câteva zile înaintea Congresului în legătură cu retragerea sa din cursă au dat senzaţia unui politician nehotărât, nesigur. Retragerea cu zece minute înainte de exprimarea voturilor este punctul culminant al unui lung şir de ezitări. Declaraţia lui Ioan Mircea Paşcu despre viitorul politic a lui Cristian Diaconescu pare mai mult decât firească, şi relevă o altă tendinţă în comportamentul acestui politician: necesitatea perpetuă de a se justifica şi de a dezminţi ceea ce alte persoane spun despre el. Acest lucru nu ar fi posibil dacă Diaconescu nu ar lăsa atât de multe porţi deschise în discursul său. Nu în ultimul rând, decizia luată pe ultima sută de metri, de a părăsi cursa pentru preşedinţia PSD, motivată sau nu, scoate în evidenţă un politician care s-a rescunoscut învins înainte de bătălia finală. Aşteptările mari pe care le-a creat în jurul său nu au fost îndeplinite, iar potenţialul său rămâne în continuare o iluzie.

În lipsa unei construcţii imagologice solide şi a unui discurs politic ferm, Cristian Diaconescu riscă să rămână doar o speranţă, o iluzie care nu va deveni niciodată realitate.

Sursă foto: romanialibera.ro

Echipa Masteratului Politic lanseaza concursul Wanted for Blogging!

Concursul este deschis tuturor studentilor de la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice, indiferent de anul de studiu si forma de invatamant. Iata informatiile de baza:

Durata concursului : 4 saptamani (15 februarie-19 martie).

Probe: concurentii vor trebui să scrie 3 articole pe urmatoarele teme:

• actualitate politica (22-23 februarie);
• actualitate socio-economica (1-2 martie);
• noile media si web 2.0 (8-9 martie).

Concurentii vor avea la dispozitie 2 zile (luni si marti) pentru a scrie si trimite un articol corespunzator temei din saptamana respectiva. Fiecare articol trebuie insotit de o fotografie. Este obligatorie mentionarea surselor informatiilor si fotografiilor folosite in articol. Articolele care vor folosi un limbaj inadecvat  nu vor fi luate in considerare.

Articolele trebuie trimise pe adresa info[at]masteratpolitic.ro pana la ora 24:00 a termenului-limita din saptamana respectiva.

Evaluare: Castigatorul saptamanii repective va primi 10 puncte din partea juriului (alcatuit din autorii blogului Masterat Politic), iar articolul sau va fi publicat miercuri. Concurentul clasat pe locul 2 va primi 6 puncte, iar cel de pe locul 3 va primi 3 puncte. In saptamana 15-19 martie va avea loc finala, in care vor intra primii trei clasati. Juriul va decide o tema speciala pentru finalisti, care va fi anuntata ulterior. Nota finala va fi alcatuita din insumarea punctelor acordate de juriu si punctele acordate de cititori (5 puncte), prin intermediul  unui sondaj pe blog.

Premii: Castigatorul va deveni noul membru al echipei Masteratului Politic si va primi un set (consistent!) de carti pe teme de comunicare si media. Urmatorii doi clasati vor primi premii de consolare (supriza!).

Norme de redactare: Articolele vor fi redactate in Word, font 12, spaţiere 1,5, format A4 si vor avea intre 500 si 700 de cuvinte.

Criterii de evaluare: corectitudinea informatiilor, coerenta logica si ideatica, stilul, argumentatia, sustinerea argumentelor prin referire la fapte si surse, folosirea corecta a limbii romane, abilitatea de a scrie un articol adecvat pentru mediul online.

Studentii interesati sa participe la concurs trebuie sa se inscrie la adresa info[at]masteratpolitic.ro pana vineri, 19 februarie.

Toata bafta concurentilor!

• PSD şi PNL au semnat un „Acord pentru ieşirea României din criză”.
• Traian Băsescu spune că în 12 ani petrecuţi pe mare a învăţat să rupă colţii rechinilor – făcând evident referire la mogulii Vântu, Patriciu şi Voiculescu.

O analiză mult mai complexă pe tema mogulilor lui Băsescu o găsim aici. Eu mă gândeam la lipsa de consistenţă a mesajelor lui Traian Băsescu.

În primul caz două partide şi-au dat mâna pentru rezolvarea unor probleme pe care românii le consideră importante. În al doilea caz, Traian Băsescu insistă asupra metaforei conducătorului de navă, care va duce nava România în siguranţă la mal, care se luptă cu rechinii şi în final le rupe colţii. Ideal şi legitim ar fi să ne gândim care-i miza?  ce dacă le rupem colţii? cum vom ajunge în siguranţă la mal? În realitate, sunt mulţi oameni cărora Traian Băsescu le inspiră putere şi pentru care astfel de fraze memorabile prind foarte bine.

Votantul raţional va fi întotdeauna sedus de argumentele palpabile, sau care, cel puţin, dau iluzia consistenţei. Alegătorii care votează pe criterii emotionale vor fi seduşi de poveşti precum cele ţesute de Traian Băsescu.

Întrebarea este cum se va vota în turul doi: pe criterii raţionale, sau va lua voturile politicianul who rules the most? (şi la câte zice că a învăţat pe navă Băsescu, pare-se că el este mai tare ).

Sursa foto: www.inpolitics.ro

Reacţiile cetăţenilor (pe care le-am putut observa în mare parte pe internet, dar şi în „mediul offline”) faţă de parafarea coaliţiei dintre partidele lui Mircea Geoană şi Crin Antonescu au fost din cele mai interesante: Antonescu este un trădător care a pus partidul lui I. C. Brătianu sub basca lui Ion Iliescu, producând astfel răsucirea în mormânt a reputatului penelist; Geoană este de fapt interfaţa PSD-ului condus din umbră de acelaşi Ion Iliescu, Marean Vanghelie, Adrian Năstase şi Viorel Hrebenciuc; Antonescu s-a „dezbrăcat” de principiile sale morale şi de bunul-simţ, pe care le-a promovat atât de intens în campania electorală şi a ales să se unească cu tabăra pesedistă. „Memoria colectivă”, pe care am studiat-o apelând la virtuţile de focus group imens al internetului, a reînviat chiar fapte, mai mult sau mai puţin verificate, de acum 100 de ani ale Partidului Naţional Liberal, pentru a-i demonstra ticăloşenia (am dat exemplul pentru amuzament ).

M-am întrebat care ar fi fost discuţiile în situaţia în care Crin Antonescu s-ar fi îndreptat spre tabăra pedelistă. Şi am mari îndoieli că ar fi fost lăudat. Cred că o astfel de mişcare l-ar fi afectat foarte tare din punct de vedere imagologic, însemnând terminarea carierei sale politice.  Chiar dacă o parte a votanţilor lui Crin Antonescu îl consideră  trădător, alegerea făcută este cea mai bună pentru el şi partidul său, în condiţiile date. O alinaţă cu PDL-ul l-ar fi transformat într-un demagog (ca să mă exprim în registrul antonescian ), iar o retragere din prim plan şi lipsa unei alianţe cu unul dintre partidele puternice ar fi fost de asemenea echivalentul unei sinucideri politice mai lentă. Procentul de voturi obţinut ar fi fost irosit, iar PSD-ul şi PDL-ul ar fi trebuit să se alieze (?!) pentru că nu ar fi putut guverna în minoritate. În acest timp, Crin Antonescu ar fi „strigat” din opoziţie, dar fără acelaşi impact pe care l-ar putea avea fiind la putere.

Cred că semnând acordul cu PSD-ul Antonescu a obţinut multă vizibilitate, suplinind faptul că nu a intrat în turul al doilea. Totodată a lansat în presă un subiect puternic, reuşind să-l „acopere” pe Traian Băsescu.  Mircea Geoană pare deja învingător, deja vehiculându-se câteva nume din cabinetul Iohannis. Mai mult, cred că Geoană are nevoie de Antonescu în campanie pentru a-l completa la capitolul carismă şi obrăznicie, el fiind singurul care a fost în stare să-l lovească destul de puternic pe Traian Băsescu în dezbaterile electorale. Ceea ce şi-a asigurat Antonescu, astfel, este supravieţuirea în primele rânduri ale politicii, indiferent cum va evolua „relaţia” sa cu PSD-ul. Peste cinci ani va avea mult mai multă experienţă şi va fi mult mai matur din punct de vedere politic, având şanse să fie un candidat redutabil la preşedinţie.

Am construit acest raţionament cu gândul că Mircea Geoană va ieşi învingător în turul al doilea şi obiectivele „Acordului pentru ieşirea României din criză” vor fi puse în practică.  La acest moment, în care PDL-ul a rămas singur, iar Traian Băsescu şi-a creat mai mulţi duşmani decât prieteni, teoretic, ar exsita o şansă pentru Geoană. Totul depinde de felul în care Antonescu va reuşi să comunice cu alegătorii săi pentru a le explica decizia luată, dar şi de felul în care va reuşi să-i mobilizeze să voteze împotriva lui Traian Băsescu. Mă aştept, şi ar fi recomandabil, ca în următoarele săptămâni să auzim din partea celor două partide proaspăt coalizate cât mai multe mesaje de mobilizare a electoratului. Totodată, mă aştept la o campanie susţinută împotriva lui Traian Băsescu.

Sunt însă multe necunoscute, la acest moment, care mă determină să fiu rezervată în privinţa concluziilor. Prima necunoscută şi cea mai importantă dintre ele este orientarea votanţilor lui Antonescu: pro sau anti Băsescu (în acest sens, unele studii îi dau o şansă lui Geoană). A doua este legată de felul în care va face faţă Mircea Geoană dezbaterilor cu Traian Băsescu. Ar mai fi şi capacitatea celor două partide coalizate de a impune tema crizei economice în condiţiile în care Băsescu forţează foarte mult, dar credibil, pe teme din afara agendei. Rămân totuşi optimistă în ceea ce priveşte viitorul politic al lui Crin Antonescu, indiferent de rezultatele turului II. În acest sens, nu văd pe nimeni în PDL la fel de puternic şi de popular cum este Băsescu (offtopic – pe care votanţii săi înflăcăraţi îl descriau la Cronica Cârcotaşilor ca fiind un „om de şpriţ” ) . În condiţiile în care el nu se va ocupa decât de propria sa imagine fără să cultive nici un succesor, probabil Antonescu, dacă va mai fi preşedinte al PNL, va avea mari şanse să intre în turul al doilea în alegerile prezidenţiale de peste cinci ani.

Sursa foto: www.cotidianul.ro

Dragi colegi, tovarăşi şi pretini!

Vă reamintim că diseară, cei trei autori plini de elan ai cărţii “Bloguri, Facebook şi politică” vă aşteaptă la o mare lansare  în Green Hours. Evenimentul va avea loc la orele 18.00 şi va fi animat de dezbateri intereante .

Aşadar, până diseară, ţineţi minte trei cuvinte: “Bloguri”, “Facebook” şi “Politică”!

…vineri, 20 noiembrie, ora 18.00, în Green Houers. Cei trei autori ai cărţii: Tudor Sălcudeanu, Paul Aparaschivei şi Florenţa Toader  vă aşteaptă!

Vor mai fi prezenţi şi vor lua cuvântul: Cristian China-Birta (Chinezu), Corina Creţu (europarlamentar, PSD), Alina Gorghiu (deputat, PNL), Cristian Preda (europarlamentar, PDL) si Bogdan Hrib (director Editura Tritonic).

Mulţumim pe această cale doamnei profesoare Dorina Guţu pentru spijinul acordat, dar şi Editurii Tritonic.

În această ecuaţie, utilizarea spaţiului online în campania electorală trebuie privită ca o evoluţie pentru comunicarea politică şi vine să faciliteze comunicarea dintre candidat şi electoratul său. Totuşi, lipsa de complementaritate între strategia online şi cea tradiţională anulează efectele pozitive ale folosirii internetului în campanie. Prezenţa pe reţelele sociale ajută la strângerea unui număr mare de adrese de e-mail şi numere de telefon care pot fi utilizate ulterior pentru transmiterea mesajelor candidatului promovat. Un blog sau un cont pe Facebook, de exemplu, facilitează o comunicare deschisă între politician şi alegătorii săi. Blogurile umanizează. Utilizarea reţelelor sociale poate ajuta la o mai bună segmentare a publicurilor campaniei. Şi, nu în ultimul rând, internetul este mediul de comunicare preferat al tinerilor. O categorie de electorat foarte importantă în campania electorală ca urmare a deschiderii lor faţă de acţiunile de voluntariat.

În acest context, este interesant de observat cum utilizează actualii prezidenţiabili spaţiul online pentru a face campanie. Mă voi referi la Sorin Oprescu deoarece este candidatul care, cel puţin în opinia mea, promitea foarte mult la începutul campaniei electorale. El se încadrează în categoria candidaţilor avantajaţi de o prezenţă numeroasă la vot, având în vedere că ţinta sa sunt nehotărâţii. Prin urmare, m-aş fi aşteptat din partea sa la o campanie mult mai energică, la mesaje mai percutante şi la o mai mare vizibilitate în media tradiţionale. Am observat, în schimb, o campanie online corectă cu un slogan mobilizator şi un site bine realizat, dar fără forţa pe care mi-aş fi imaginat-o.

Am găsit pe site-ul electoral al lui Sorin Oprescu tot ce mă aşteptam să găsesc, ţinând cont de profilul acestui candidat, avantajat de o prezenţă numeroasă la vot:

• un număr de telefon valabil în toate reţelele şi o adresă de e-mail – lucru foarte apreciat de alegătorii tineri, după cum arată studiile din SUA;
• o hartă a evenimetelor din campania lui Sorin Oprescu;
• programul electoral – bine structurat, dar care sună prea mult a discurs;
• o invitaţie de implicare în activităţi de voluntariat în sprijinul lui Sorin Oprescu;
• o biografie;
• o rubrică unde susţinătorii săi pot face donaţii;
• un semn electoral, pentru o mai bună identificare a lui faţă de contracandidaţi;
• ştiri despre evoluţia campaniei sale;
• posibilitatea abonării la un newsletter – productivă în direcţia colectării de adrese de e-mail;
• un link către blogul de campanie.

Practic, site-ul de campanie al lui Sorin Oprescu respectă cele mai noi “trenduri” în materie de promovare online. Mesajele sale se remarcă printr-o retorică bună şi sunt mobilizatoare. Un alt aspect pozitiv pe care l-am remarcat este şi slide-show-ul din antetul paginii, în care se derulează poze cu Sorin Oprescu surprins mereu între oameni, lucru menit să contureze imaginea unui politician popular, căruia îi pasă de problemele alegătorilor săi.

Coturile de Facebook şi Twitter sunt folosite în special pentru promovarea evenimentelor la care participă Sorin Oprescu în campanie. De asemenea, ele semnalează prezenţa lui la diferite emisiuni televizate, şi temele abordate în aceste emisiuni. Prin intermediul contului de You Tube sunt puse la dispoziţia susţinătorilor înregistrările emisiunilor la care a fost invitat Oprescu. Altfel spus, reţelele de socializare au rolul de a-i impinge pe utilizatorii mediului online spre media tradiţionale, acolo unde Sorin Oprescu alege să îşi dezvolte ideile şi temele de campanie. Totuşi, un studiu recent arată că în comparaţie cu principalii săi contracandidaţi el este mai slab mediatizat, în prima săptămână de campanie (23-29 octombrie) având doar 18 apariţii TV. Scorul este mic în raport cu cele 52 de apariţii ale lui Traian Băsescu, 33 de apariţii ale lui Mircea Geoană şi 27 de apariţii ale lui Crin Antonescu. Totodată, tinerii tind să se depărteze din ce în ce mai mult de media tradiţionale.

Potenţialul new media este irosit în mare măsură de Sorin Oprescu prin acestă strategie. Mare parte din potenţialul mobilizator al reţelelor de socializare este risipit în favoarea transmiterii unui volum de informaţii care pentru unii alegători, neinteresţi de emisiunile politice, de pildă, nu înseamnă nimic. La fel de vizibilă este şi lipsa de interactivitate dintre Sorin Oprescu şi susţinătorii săi, observată mai ales pe blog, unde numărul de comentarii pentru o postare nu este mai mare de patru.

Având în vedere că blogurile şi reţelele sociale pot facilita o comunicare bilaterală între candidat şi electoratul său, impresia pe care o lasă strategia lui Sorin Oprescu este aceea că nu speculează suficient avantajele utilizării spaţiului online, sau nu le cunoaşte. Mergând mai departe cu raţionamentul, s-ar putea ca această campanie să fie mult prea modernă pentru un candidat pe care îl auzeam spunând într-o emisiune televizată că nu îi pasă de imaginea pe care o transmite publicului. Ori, puţin mai multă implicare pe reţelele sociale, umanizarea mesajelor şi o interacţiune mai mare cu susţinătorii săi i-ar fi adus, în opinia mea, mai mult câştig de cauză. În lipsa lor, comunicarea din mediul online se dovedeşte a fi ineficientă şi oarecum ruptă de strategia tradiţională.



Sursa foto: http://www.mediafax.ro/social/banca-mondiala-a-cerut-oprirea-lucrarilor-de-infrastructura-din-zona-parcului-baneasa-4189986/foto

Bătălia pentru stabilirea axei de campanie continuă, iar preşedintele jucător încearcă să îşi atribuie privilegiul de a fi el acela care va stabili această axă. Dacă prin declaraţia legată de contracandidatul cu care va intra în turul doi, Băsescu a încercat o evidenţiere a celor mai importanţi politicieni înscrişi în această cursă electorală, prin atacul împotriva lui Mircea Geoană/Ion Iliescu, el restrânge şi mai mult “lista” de candidaţi viabili. Totuşi, fiindcă nu i-ar conveni să-l aibă drept contracandidat în turul doi pe Crin Antonescu, Băsescu încearcă să-l aducă în prim plan pe Mircea Geoană, faţă de care simte că ar avea un avantaj.

Desigur, demersul său nu a fost lipsit de ecou, răspunsurile lui Mircea Geoană şi Ion Iliescu neîntârziind să apară. A existat şi o tentativă de răspuns mai slabă, după părerea mea, a lui Crin Antonescu pe această temă. Totuşi, aluzia preşedintelui în funcţie, deşi în măsură – potrivit unor păreri – să îl afecteze pe Crin Antonescu, se referea clar la Mircea Geoană, căruia Ion Iliescu îi predase ştafeta în ziua depunerii candidaturii la Biroul Electoral Central. Cu alte cuvinte, preşedintele încearcă să imprime în conştiinţa electoratului principalii contracandidaţi la preşedinţia României: Mireca Geoană – un continuator mai slab pregătit al lui Ion Iliescu şi Traian Băsescu – cel în măsură să învingă încă o dată sistemul, de data asta într-o manieră decisivă: “De ce le e frică nu scapă”.

Data redactării articolului: 26 Octombrie 2009